Nevoia de a ucide

Sunt fascinat de mic copil de istoria contemporana. Sunt atras sa citesc materiale legate de Romania si cele 4 forme de conducere ale ei: Dictatura Legionara, Dictatura Comunista, Democratia si Regalitatea.

100 de ani de nebunie crancena cu mii de morti si familii sfasaiate de durere. 100 de ani de supunere orbeasca de-o parte sau de alta a esicherului politicoideologic. 100 de ani de crima in numele unor idei.

Ma irita nevoia umana de sange, ma irita invocarea credintei intr-un joc al sangelui macabru. Legionarii defilau cu crucea in mana incercand sa starpeasca expansiunea comunistilor exact cum faceau cavalerii pe vremuri in cruciade.

Nu am inteles de ce trebuia implicat si Dzeu in toata aceasta nebunie, in toate aceste varsari de sange si nu mai inteleg de ce la atata timp dupa toate astea mai exista resentimente privind relatiile cu nationalitatile care fac parte dintr-o tabara sau alta.

La dracu cu istoria. Este acolo pentru a o cunoaste si pentru a invata din greselile strabunilor nostrii. Exista o vorba in popor care spune ca pacatele parintilor se rasfrang asupra copiilor, exact asa se rasfrange si nebunia sangelui din generatie in generatie dezvoltand noi si noi animozitiati dintre diversele etnii care compun o tara: romanii vs maghiari, romanii vs tigani, tiganii vs maghiari, rusii vs romani, tatari vs romanii.

Frate cand o sa intelegem ca dincolo de ce vroiau bunicii nostrii trebuie sa lasam dracului istoria sa se odihneasca si sa invatam despre trecut fara sa aplicam etichete: bravi, darzi si neinfricati. Hai sa lasam gargara comunista si sa spunem copiiilor adevarul. Hai sa-l dam jos pe Stefan cel Mare din calendar si sa-l asezam in panoplia domnitorilor romani. Hai sa-l iertam pe Vlad Tepes si sa le explicam strainilor ca Dracula e doar in mintea lor infecta.

Istoria e cruda si uneori as vrea sa no cunoastem pentru a nu duce mai departe pacatele bunilor si strabunilor nostrii.