Alimentarea unui paranoic cu fapte contradcitorii e ca si cum ai oferi supradoze unui consumator de stupefiante si vodca ieftina unui alcoolic.
Paranoia se educa. Nu poti sa ajungi dintr-o data paranoic. Nu oricine ajunge paranoic. Are loc un proces anevoios pana sa definitivezi opera de a fi paranoic. Pe langa trasaturile pe care le mostenesti in bagajul genetic, paranoia se instaleaza si prin fapte.
Faptele incep de la cele mai mici varste. Un gand pus invers, o interpretare gresita a unui gest, o intalnire cu o persoana care nu e pe linia ta de gandire si paranoia creste. Citesti o carte, prinzi o idee si scoti un gand. E greu sa urmaresti. Fiecare pas pe care-l intreprinzi in solutionarea problemelor tale asteapta un raspuns logic. Cand raspunsul logic intarzie sa apara, functia de paranoia intervine si cauta un raspuns apropiat de nevoia ta. De aici pana la definitivarea unui gand extrem tine doar de puterea ta de a trece peste. Uneori traiesti viata pana la capat ca sa gasesti rapsunsul bun, alteori cautarea raspunsului este apasatoare si functia se supraincarca omorand sistemul.
