In ultima vreme v-am stresat cu probleme politice care se intampla in Romania si cred ca e timpul sa mai vorbesc si de altceva decat de politica, dar n-am ce sa fac atata timp cat miscarile din prezent imi zugravesc viitorul unei alte generatii de sacrificiu pentru bunastarea unor trantori infecti.
Cineva mi-a zis ca nu ma poate citi daca vorbesc vulgar pe blog, tin sa o asigur ca vulgaritatea de care abuzez in unele texte este parte integranta din gandurile care imi populeaza mintea. Nu pot sa fiu ipocrit si sa accept sa schimb forma atata timp cat fondul n-are acoperire morala. Trebuie redata trairea fix cum este ea pentru a nu denatura mesajul viitor si sa fortezi masele sa fie liniare pe baza de Mioritze sau Meshterii Manole.
Acum 2 minute am terminat o discutie cu cineva privind intrarea copilului persoanei la liceu. NU suntem un popor de parinti hobby, suntem un popor de parinti full time care vrem sa ne controlam copiii pana la ultima miima de secunda. Nevoia de a fi super util si de a nu-l vedea pe cel caruia i-am dat nastere ca se chinuie. Tzeapa! El trebuie sa se chinuie pentru a evolua, altfel in loc de parinte vei deveni o plasa de protectie mult prea elastica pentru dorintele lui liberal-adolescentine.
Demnitatea si Onoarea sunt doua cuvinte ce descriu niste fantome ale societatii in care ne miscam, cuvintele de ordine nu mai au loc si pentru cele doua in panoplia de cuvinte gandite si respectate. Am vazut recent un film despre istoria unui popor asiatic. Acolo vorbeau toti de onoare si demnitate, acolo se murea pentru demnitate si onoare, acolo conducatorii de popoare isi respectau popoarele, caci altfel capul lor atingea gales picioarele dintr-o singura lovitura de sabie.
Afara ploua si vremea e rece. Anu asta a nins cand a trebuit, a plouat cand a trebuit, a fost cald cat a fost nevoie, semn ca nici Providentei nu-i convine situatia actuala….se cere oare un nou potop pentru ca lumea sa-si regandeasca scara de valori?
