Nu de multe ori mi-a fost dat sa citesc astfel de poezii, ca cele scrise de Radu Gyr. Poezii care expirma durerea si chinurile indurate de acesta in temnitele iadului comunist. E fantastic cum durerea poate fi exprimata in versuri, si culmea versuri geniale chiar:
” Când portile sparge-se-or toate
si mortii vor prinde să urle,
când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate,
voi nu stiti ce-nseamna-nvierea din moarte,
căci n-ati fost cu noi în celule. “
Si cand te gandesti ca el a fost omorat de niste parliti care nu aveau 4 clase, niste “fruntasi” sau wannabe fruntasi.
