A fost o zi buna. Am pus mana pe un spatiu unde sa-mi desfasor activitatea. Am ajuns sa-mi rezolv niste acte cu bancile si am aflat de fondurile de investititii de la Banca Transilvaniei unde as vrea sa bag ceva banuti in viitor…banii mei nu ai altora.
Forex-ul o sa-l las pe planul 2 acum stomacul cere papa si conform piramidei lu Maslow nevoile primare trebuie satisfacute inaintea celor de respect de sine.
Am mers ceva mai mult pe jos ceea ce e bine pentru sanatate, e adevarat ca in Bucurestiul mult prea poluat, da parca e mai spalat de la ultimele ninsori.
Sper ca de saptamana viitoare sa dau randament mai bun daca sunt aflat in deplasare.
Azi am invatat cum trebuie aranjat tavanul dintr-o mansarada locuibila daca nu exista pod nelocuit deasupra.
Azi mi-am dat zapada de pe acoperis…probabil am pregatit pentru urmatoarea.
Off…am programat niste articole si dispar la somn cu speranta ca insomnia sa nu-mi sune iar la 3:00 in creierii noptii, va las sa va delectati cu cativa recenti disparuti, ca tot zicea lumea ca ne aducem aminte de ei doar cand mor.
Primul Ion Dolanescu cu un soi de amintire a familiei un cantec pentru si despre familie.
Nemuritorul nea Gica Petrescu pe care ultima oare l-am vazut in Piata Romana cand ma duceam la facultate, era o primavara frumoasa iesise in cele 5 picioare(2 ale lui + 3 ale bastonului de ajutor) imbracat dupa moda veche cu parpalac isi astepta ultima mare iubire sa-l duca departe sa cante si celor care nu l-au mai prins. Omul secolului si cantecul lui care ridica ora 4 din somn si te repunea pe picioare pentru ultimele dansuri inainte de cantatul cocosului de zori si de a porni transportul in comun.
Il stiti! “Sunt eu Lascarica, domn Semaca nu trage.”, “Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana”…a plecat sa cante si sa joace alaturi de maestrii cerului. Un fin indragostit de mahalaua aia de demult, fiind nascut in mahalaua Giulestilor, crescut printre muncitorii si tiganii de poveste pe care azi ii regasesti in carti sau in pozele de pe cruci. “Cand se duce lumea la culcare Cine-mi umbla beat prin carciumioare…”
Prietenul la nevoie se cunoaste, nu puteam sa-l lasam in aer si pe maestrul Iordache. Ultima data l-am intalnit pe o strada din Ciolpani/Pisc la un balci de Sfanta Marie. Era imbracat in blugi soiosi, o camasa rosie obisnuita din piata, niste incaltari prafuite si cu barba alba se plimba fericit ca un copil ca lumea aia nu-l trata ca pe domnul Stefan Iordache ci ca pe omul Stefan, sau ca pe Nea Iordache…am vrut sa-l deranjez sa-l salut, dar ce folos de ce sa-i stric Karma zilei de om obisnuit. Privea cu bucurie la roata care invartea tinerii in mijlocul balciului sau copiii care trageau de parinti sa ia tot felul de prostii de la balci. “Sa-i canti cobzar sa-i canti ce stii tu mai bine caci bani ti-o da si vin ti-o da si haina de pe el.”
Si ultima de pe lista da nu cea din urma a murit cu multi ani inainte dar merita adusa aminte pentru cantecele cu care a vrajit generatii chiar si dupa moartea dumneaei: Ileana Sararoiu. Si ce puteam sa aleg decat o melodie pe care cred ca o stie toata lumea: Unde e Targovistea.