Cel mai greu razboi pe care il poti duce pe pamantul asta este razboiul contra fratelui tau. Toate popoarele au trecut prin asta si se pare ca in atatia ani de razmerite nu ne potolim. Cand ai ridicat pumnul contra fratelui, tatalui, mamei tale asteapta-te sa primesti pumnul nefiintei in fata.
Cea mai mare crima este sa ajungi sa imparti sabia fratelui tau, el tinand-o de un capat in mana iar celalalt capat sezand libera in pantecul tau. Sa nu crezi cai e usor sa te omoare, e al dracu de greu, e ucigator caci isi omoara sangele pe pamant. Blestemul mortii tale ii va pangari restul zielelor si-i vor urma urmasilor si urmasilor in veci vecilor amin. Vor trebui urmasii sa traiasca cu rusinea ca tatal tatalui tatalui lor si-a desfiintat fratele.
Pamantul a fost zguduit de tot mai multe razboaie de-a lungul vremii. Povesti de dragoste frumos tesute au fost desfiintate si iubiri care prevesteau ca-n povesti:”si-au trait fericit pana la adanci batraneti…”, s-au transformat in scrum. Iubirea s-a inecat amar si singura in balciul captivitatii fara de sfarsit, in covata lacrimilor reci. De ce? Pentru ce? Iisus a fost vandut pentru un pumn de galbeni si totusi in marinimia lui ne-a acordat a doua sansa. Ingerii temnitelor comuniste si-au purtat demni crucea si si-au lasat fratii sa infaptuiasca pacatul de a ucide fara mila un alt frate. Asiatici cand nu pot indeplini un ordin se sinucid, e si asta o forma de respect pe care oamenii o nutresc pentru alti oameni.
Sahul politic a distrus fiintele transformandu-le in strigoi ai urmasilor care cer sange pentru razbunarea mortilor lor. Pacatul revine, pacatul nu iarta, pacatul nu uita, ADN-ul nu tace.
