Si pentru ca de ceva vreme vroiam sa ajung la Recitiri.ro, iata la ca final de an naprasnic am ajuns si eu acolo. Poate ca nu a fost un mement prea bun de a merge acolo avand in vedere ca a fost un soi de petrecere de final, de socializare a oamenilor care deja interactionasera, dar a fost un inceput bun ca sa aflu mai multe despre acest spatiu de miscare al ideilor literare.
Ce am inteles eu ca este Recitiri? O oaza de liniste, o infuzie de cultura intr-o lume mult prea grabita sa faca bani, bani care fara o cultura aleasa sunt ca Nunta fara lautari.
Aici se citesc diverse pasaje din carti care au placut cuiva, sau texte produse de tine pentru a le pune la dispozitia publicului cenaclist spre dezbatere. Cu ce ajuta treaba asta? Te ajuta sa-ti depasesti anumite conditii din scrierile tale, sa intelegi daca sunt chestii care trebuiesc schimbate sau pur si simplu te pun in fata viitorului client consumator de opera ta.
A fost o zi mai speciala ieri avand in vedere ca au existat si 2 sarbatorite: iYli(o buna prietena) si Cristina (viitoarea sotie a lui Alin Farcas).
A doua surpriza a serii a venit din partea lui Alin Farcas(pamflezist de seama -alinfarcas.ro) care i-a compus Cristinei o cere in casatorie in versuri. Fata vizibil emotionata a raspuns DA, un da printre lacrimi de fericire. Dupa cum ziceam mai sus intr-o lume ahtiata dupa valoare financiara fara o baza educationala, astfel de lucruri sunt oaze care te readuc cu picioarele pe pamant si care te reaseaza in conditia de om. Ce sa mai poti spune dupa o asemenea grozavie, decat ca le dorim sa aiba o casnicie fericita cu copii frumosi, alaturi de care sa se bucure.
Inainte de fericitul eveniment la care am fost martor eu si ceilalti din sala, s-a citit si o scrisoare a lui Mario Varga Lhosa dintr-un volum de scrisori in care se aducea in discutie problematica formelor fara fond si a partilor de balast literar din anumite opere. S-a ridicat si problema folosirii excesive a eruditiei autorului in anumite romane, care rup linia scenariului cartii. Parerile sunt impartite si e bine sa fie ridicat spre dezbatere, din dezbateri ies idei noi si din idei noi ies capodopere.
In concluzie sunt binevenite astfel de intalniri pentru tonusul colectiv al societatii. Sorin Tudor (sorin-tudor.ro), – amfitrionul Recitiri-lor – a anuntat ca pentru anul urmator isi doreste sa scoata si o fitzuica a cenacului de Recitiri. Ce sa zic Sorin, poate adevarata cultura va salva print-ul de la o moarte sociala!
***
Dupa infuzia de cultura a recitirilor, am aterizat in Expirat unde Karma (karmagiurgiu.ro) lui Tica Luminare si a lui Adi Sebe (adikarma.blogspot.com) tragea o cantare. A trecut ceva vreme de cand nu am mai calcat la un concert Karma: Frumos canta baietii astia!
Ce poti sa mai zici cand vezi artisti care stiu sa se joace cu publicul lor? E frumos, e frumos sa asculti povestea de dragoste cu “Pustoaica de liceu”, plimbandu-se prin “Muntele alb” ca o adevarata “Amanta”, pentru tine un “Calator” ce “Drumul pana-n munti sa-l infrunti/Si sa treci mergand, mergand, strabatand”, cu “Vantul” care ne bate pe amandoi. Pustoiaco si daca el ti-ar spune ca esti o “Copilita fara minte” care s-a indragostit de un “Singuratic ce strada traverseaza” intr-o “Seara de craciun” cu “Lacrimi si suras”, tu “Poate” l-ai intampina cu un “Hohot de bun venit”?
Cum sa nu te bucuri cand auzi “Papusarii” stropiti cu “Cantec pentru Bucovina”, cand te retragi in “Actele in arhiva” dictate de Ionica Eremia intr-un dans de libertate scrise parca pentru “Noptile” lui Vali Sterian dintr-un 15/16, 21/22 decembrie sangeros al unui an uitat parca in cimitirele eroilor.
Sunt “Tardive” cuvintele, muzica spune totul:
Karma – Vantul
Karma – Tardive
Karma – Amanta
Karma – Calator
Karma – Muntele alb
