Ultimele zile m-au facut sa ma gandesc la multe. Moartea fetei aleia a ridicat mingii la fileu multora care stateau in asteptarea unui semn pentru a se sinucide. Moartea este privita tot mai vulgar si dorita pentru rating, pentru satisfacerea unor placeri bolnave izvorate parca din metodele de tortura NKVD-iste ale temnitelor comuniste.
“S-a dus maica si era asa tanara!”. Ca un veritabil Moromete care nu sunt stau si ma gandesc de ce nu plangeti an de an de Paste la deniile Domnului cand umanitatea a trimis la moarte nu doar pe Fiul lui Dumnezeu ci un Om in puterea varstei?
Povestea fiecaruia are un cifru bine definit, Arhitectul lumii este un inginer desavarsit care a studiat multa matematica, fizica, chimie si orice alta stiinta pe care noi cei construiti dupa chipul si asemanarea Lui ne chinuim sa le dobandim prin Timp si Educare.
Nimeni n-a privit moartea unui om ca o eliberare. Nici unul nu a gandit altruist, ci doar egoist: saracii parinti, saracul copil, saracul sot, saracul catel, saracul purcel…. toti erau saraci mai putin personajul principal, martorul tacut al despartirii. A gandit cineva ca totul a fost o regie a Creatorului pentru a ne da o lectie mare in ceea ce priveste puterea noastra de iertare? Poate fiecare astfel de moarte netratata cum trebuie, ne arunca intr-un proces psihic de alegere: Barabas sau Iisus? Se pare ca de 2000 de ani continuam sa alegem cu abnegatie sa-l ucidem pe Iisus. Mi-ar fi placut sa sarbatorim in preajma Pastelui nu moarte si reinvierea Domnului Iisus, sa fie o alegere simbolica a lui Barabas in locul lui Iisus, macar in viitor sa stim ce avem de ales.
A fost si s-a dus. Hai sa terminam cu babismele clasice de ulita infundata si trista, omul si-a trait viata, ne-a trimis niste mesaje prin muzica, a crescut un compozitor, va naste poate un al doilea si a plecat mai departe in povestea vietii fara de sfarsit si a mortii fara de moarte.
In loc de a privi in trecut, nu e mai bine sa privim in viitor pentru a vedea ce avem de facut?
E drept ca ni s-a dat de catre Arhitectul Suprem liberul arbitru dar cine suntem noi sa dispunem de viata noastra? Oare nu sunt prea multi oameni care ard cu disperare sa mai prinda ziua de maine? Si atunci? Nu avem un destin predefinit. Avem alegeri de facut.
@Cristina: Nu avem un destin predefinit si avem alegeri de facut, dar uneori pentru a salva o masa sacrifici un miel. Dupa ce sacrificat mielul astepti raspunsul mesei si treci la urmatoarea actiune. Liberul arbitru in tot acest timp functioneaza dar limitat de niste vecinatati in care Divinitatea ii da voie sa se desfasoare, vecinatati intre care pot exista un infinit de posibilitati.
Probabil ca raspunsul divin il vom intelege doar cand vom decuantifica timpul.