Ma plimb inert pe holurile spitalului mult prea curat pentru un spital romanesc. Nu-mi aduc bine aminte ce scria la intrare, parca sa zic ca era scris cu litere de-o schioapa:”Spital de boli infectioase ale inimii capului”. Ma plimb cu o branula asezata fix din teasta. Un lichid vascos si plin de semne neintelese circula prin firul care leaga branula din teasta de punga neagra legata de trepiedul plimbator. Incerc sa descopar ce e in punga dar nu vad nimic, e neagra si pare sa fie plina cu chestii miscatoare.
ma plimb nervos si nu pricep de ce sunt acolo, cine m-a adus si pentru ce m-a adus, dar mai ales de unde m-au rapit….simt ca faceam ceva important.
Notez in cap idei pentru mai tarziu in caz ca ma regasesc in alt loc si nu-mi aduc aminte prea multe…mi-e frica de o zi a cartitei, mi-e frica de o bucla atemporala pe care trebuie sa-o rezolv. O sora medicala ma trezeste din visarea gandurilor mele si ma impinge spre o usa. Inauntru bezna. Nu reusesc sa-mi dau seama unde sunt si ma asez pe vine incercand sa dibuiesc unde am aterizat. pipai cu mana sa definesc spatiul in care ma misc. Mana nu atinge nimic oricat m-as misca la stanga sau la dreapta. Incep sa-mi rulezae prin cap sute de scenarii ale unor rapirii de la extraterestrii pana la agenturi straine care vor sa scoata de la mine un adevar numai de mine stiut. Brusc imi revin si-mi dau seama ca-s doar scenarii ieftine din filme de duzina, smulg branula din cap si filmul mi se rupe brutal si ma trezesc intr-o camasa de forta intr-o camera de spital de nebuni. Eu pe un scaun de pacient si-n fata mea tot eu medic.
El: Cine esti?
Eu: Tu.
El: Nume prenume, tu nu e nume.
Eu: Stefan Manea.
El: Stii de ce te afli aici?
Eu: Nu.
El: Te afli pentru ca visezi, esti in visul meu cel serios.
Eu: Adica?
El: Adica vreau sa-ti dau o lectie, sa-ti bagi mintile in cap si sa te pui pe treaba.
Eu: da dar totusi suntem una si aceeasi persoana.
El: Eu cu tine? Pardon, baietas eu sunt un tu mult mai evoluat.
Eu: ….
El: Tu trebuie sa stai inchis in spitalul de nebuni al gandurilor si sa lasi pe altii sa-si vada de treaba lor…
