Azinoapte am avut un vis. Se facea ca intrasem intr-o incapere dintr-o casa darapanata care avea in mijloc o soba ciudata fara cos. Soba se termina la cuptor si in tavanul incaperii era o gaura orientata fix pe gaura care iesea din soba. Focul ardea si fumul se indrepta in sus spre gaura, fara a face aerul irespirabil din incapere. Incaperea dadea spre alte doua incaperi de-a dreapta si de-a stanga camerei, semn ca de aia fusese facuta soba fix in mijloc. Tavanul facut din pamant imbulgarit in forma de cupola se termina in mijloc cu gaura cosului imaginar.
In spatele sobei un pat micut cu o femeie in varsta in el si un om batran care se invartea pe langa pat incercand sa-i faca femei pe plac. Din discutiile auzite din fata sobei am dedus ca erau sot si sotie.
Cand m-am apropiat de ei batrana se uita spre mine si vorbea cu mosul ei:
Ne-am instrainat copiii prin infiere, dar nu asta ma doare. Ma doare ca te-am legat de mine atatia ani.
si apoi catre mine:
Ma doare cand il vad.
Batranul nu zicea nimic, continua sa-si faca treaba si sa o ingrijeasca.
Ba esti prea trist frate! Du-te si bea o bere, ca ma intristezi si pe mine! Ne e de ajuns CRIZA, nu mai pune si tu paie pe foc! DEGUSTARE PLACUTA iti urez! ;)
@artistu: io vorbesc aici de metafizica vorbelor si tu ma chemi la un pet de Bucegi:)))
Ma lasi ma cu metafizica ta! Asta te trgae spre FURADAN, tot mai bun pet-ul de Bucegi! ;)
Ai niste vise de ma apuca groaza?!