Sinuciderea si biserica

Nu inteleg de ce un om care a ales sa-si ia viata nu are dreptul la slujba in biserica? Explicatiile pe care le tot primesc sunt ca omul respectiv a comis un pacat grav pentru biserica, biblie si alte alea. Nu pot sa accept aceasta explicatie din simplu fapt ca relatia cu Dumnezeirea nu pot sa mi-o imaginez legata de maini si de picioare cu o carte scrisa tot de oameni.

Un om se sinucide pentru ca are un moment de ratacire, un om se sinucide pentru ca nu mai gaseste cale de continuare a vietii lui.

Am citi la Dl. Roncea pe blog despre de ce ne putem ruga pentru anumiti sinucigasi. Asta mi se pare o copilarie demna de jocurile de tip: “Eu sunt popa romanesc si am voie sa vorbesc!” De ce sa ne rugam pentru unii despre care credem noi ca nu s-au sinucis, pentru ca au fost persoane publice si cazurile lor au fost mediatizate si s-a descoperit o urma de incertitudine asupra mortii omului respectiv? Restul nu au dreptul si ei la prezumptia de nevinovatie din partea autoritatilor bisericesti?

Biserica ar trebui sa ofere sprijin si celor care au ratacit in ultimele clipe ale vietii. Cum Iisus nu s-a razgandit si nu si-a parasit poporul si Tatal, inchieind un pact cu cei care au vrut sa scape de El si biserica ar trebui sa nu paraseasca astfel de oameni si sa se implice mult mai activ in rezolvarea problemelor sociale si mai putin in punerea la zid. Biserica este un organ social prin definitie care ar trebui sa iasa din sfera pecuniara si sa orienteze mult mai bine partea spirituala.

Oare de ce? Crestinismul propovaduieste viata de dincolo de moarte, de ce biserica de aici de pe malul vietii il paraseste pe cel de pe malul mortii? Sa fie vorba de un gest tipic politienesc al unui evadat din celula? Nu stiu mi se pare ca trebuie sa ne mai gandim inca o data daca am inteles cu adevarat ceea ce scrie in biblie sau doar i-am dat noi interpretarea care ne-a placut noua. Din cate imi amintesc tot din ce am citit prin Biblie si prin carti, primul mesaj al Divinitatii a fost: “Cresteti si va inmultiti!”, iar unul dintre ultimele mesaje a fost “Iubiti-va unii pe altii!”, oare parasirea unui suflet ratacit de pe pamant in lumea de dincolo nu mai este demn de iubirea noastra sau ne alegem in functie de preferinte pe cine sa iubim?

Un alt caz vis-a-vis de sinucidere am putea sa analizam pe cei care se lupta pe front pentru o idee si mor. Ala nu e tot un act de sinucidere, cand te duci sa mori pentru o idee? Si sinucigasi astia pot sa moara sau nu pot sa moara, unde scrie in biblie ca daca ai o cauza mare esti iertat si scos din culpa sinuciderii?

In concluzie sinuciderea este un act nedemn pentru un om, nu trebuie sa se omoare nimeni pentru nici un motiv de pe lume. Am primit viata de la niste parinti cu binecuvantarea Divinitatii -oricare ar fi ea- si avem datoria de a ne duce misiunea pana la capat, fara drept de apel, dar cu toate acestea nu avem dreptul sa ne parasim semenii doar pentru ca asa ne dicteaza constiinta generala printr-un act de analiza uman care este supus greselii inevitabile.