Ma sfarsesc mintal pentru ca nu pot intelege de ce omul in splendoarea lui nu poate accepta ca poate si parerea celui din fata este buna.
Ma iau pe mine drept studiu de caz.
Uneori simt nevoia pana la sufocare sa-mi sustin punctul de vedere. Nu stiu de ce, nu stiu pentru ce dar stiu ca ala e punctul de vedere acceptat de mintea mea creata. Acum de ce sa mint in spatele unei alegerii sta un rationament doar ca de cele mai multe ori rationamentele nu pot fi spuse in totalitate pentru ca pot jigni persoana din fata, ori decat sa-o jignesti mai bine preferi sa pastrezi o aura de umbicuitate asupra dovezilor tale si sa cazi in plasa unei discutii fara sfarsit.
Ma doare cand stiu ce stiu si cand argumentele sunt solide in cazuri babane, dar in care nu pot vraji audienta doar pentru ca audienta ma catalogheaza ca ala care a facut nu stiu ce. De multe ori am incercat in viata sa inteleg diversele persoane care m-au jignit, am incercat sa le gasesc circumstante atenuante pentru actiunile intreprinse. Am incercat sa dau la parte replicile pline de venin care ascund in spate frustrari nerezolvate si probleme psihice plecate din copilarie vorba lu’ Tata Freud. Am incercat sa privesc in ochi Omul care imi aduce argumente din trecut si le adapteaza la prezent. Uneori am vazut in om ceva bun si am ales calea cea mai grea pentru un egoist cum sunt eu: calcarea in picioare, transformarea in clown-ul personal al celui cu care ma lupt, pentru a-l salva de la o criza puternica. Nu fac un titlu de glorie din treaba asta, doar ca uneori si clown-ul in spatele rasului fals si al genelor prelungite are nevoie de mangaiere si are nevoie de o lacrima care sa i se scurga sincer intr-un ochii botit de o industrie haina.
Si in final cu ce ne alegem? Am castigat o lupta si am pierdut un prieten, am castigat o reduta dar ce pacat ca reduta era doar o reduta din tabara noastra. Ma doare pentru ca discutiile ar trebui sa nasca idei noi pentru evolutie si nu reintoarceri in carapacea de baza care te-a facut sa iesi la atac. Dragilor mi-ar placea ca dupa o disputa sa ne strangem mainile si sa ne privim in ochi ca si cum cearta de fata a deschis cea mai sincera si mai curata prietenie, trebuie sa ne certam pentru evolutie fara a lasa involutia si sa ne umbreasca sufletele inghetate de vreme.
