Pe vremuri cand puricele se potcovea in fabricile lui Ceausescu, omul cauta sa-si indulceasca viata prin cofetarii. Azi omul isi potoleste setea de zaharoase prin fastfood-eriile patriei. Se duc acolo unde gustul pervers le incanta papilele gustative.
Imi este dor de mirosul de cofetarie. Mirosul de ciocolata atent preparata intr-un laborator propriu de cofetarie in care un maestru cofetar isi pune sufletul sa deseneze pentru copilul din tine. Prajitura care sa nu-ti inunde mintea inainte de a o gusta este prajitura care iti aduce aminte de copilaria ta. O farfurioara cu o lingurita langa un pahar de suc si mai presus de toate o prajitura, regina pentru care am intrat in cofetarie.
Cofetariile pe vremuri erau echipate cu niste scaune faine care atunci cand le trageai mai aproape de masa te tineau captiv in propria-ti farfurie. Un spatar usor marit care sa-ti prinda corpul captiv spre masa pentru a te focusa pe degustarea prajiturii. In colivia respectiva iti consumai dependenta de dulce alaturi de alti dependenti prinsi in coliviile lor. O inchisoare a dulcegariilor in care muzica ce se aude aproape in surdina iti permite sa intelegi prin toate simturile.
Aidoma unui somelier trebuie sa te pregatesti pentru marea degustare. TicTac ceasul se opreste in loc, sufletul iti este eliberat in gustare, iar mintea intra in visare. O imbucatura si ai patruns dincolo de tine cel amar. Doar lingurita mai deseneaza timpul dintre o imbucatura sau alta. Sucul de langa prajitura unge mecanismul pentru a permite mintii s-o imbratiseze si pe a doua. Si rand pe rand linguritele se repeta, in timp ce timpul isi asteapta multumirea. Traiesti intr-un basm scris pentru tine de catre un cofetar vrajitor. E basmul tau.
Dupa ce ti-ai facut poftele, retraind copilaria ta din cofetarie, te indrepti catre tejgheaua cu vise dulci pentru a duce si acasa o parte din povestea pe care tu ai trait-o. Te uiti prin vitrina si incerci sa ghicesti povestea fiecaruia din familie. Culorile si ingredientele sunt un rezumat ce-ti dau libertate de a putea identifica povestea ce trebuie spusa.
Pleci zambind din cofetarie cu bratele pline de bunatati pentru cei dragi. Se pare ca ti-au fost trezite o gramada de amintiri placute dintr-un timp indepartat. De abia acum si timpul a inceput sa curga, desi inca te mai lasa sa traiesti reveria unui vis de tinerete.
