Ieri pasii m-au purtat agale spre tinutul de foc al bucurestiului, zona 0 al corporatismului: Pipera Land!
Cand am coborat la statia de metrou (da sunt un fanatic Metrorex) Pipera am zis ca m-am intors in timp, ciudat totusi ca nu stiu sa ma fi suit in masina timpului.
Mirosul abuziv de saboti de metrou si imaginea de Gara provinciala de halta uitata intr-o campie arsa de soare a statiei mi-au oferit primul indiciu despre corporatisti: “Corporatistii sunt niste boemi, de aia se duc ei in Vama Veche sa se faca muci!”
Treaba facea ca trebuia sa astept pe cineva in zona pentru predarea unor acte, asa ca am iesit la suprafata ca sa vad si eu minunea de zona Pipera. Timp de 10-20 de minute cat am stat acolo mi s-a parut ca am coborat la Piata Matache pe vremuri: persoane de etnie nomada care=si plimbau fizicul impresionant pe acolo, persoane de etnie nomada care erau serviabili si te imbiau sa-ti parchezi masina unde zic ei caci altfel Grigorescu din ei ti-ar fi pictat masina cu un cui ruginit, copilite de etnie nomada care se fataiau de colo-colo…STOP! “Frate aici sunt mai multi ca la mine in Giulesti!”…si apoi veneau cetele de corporatisti care se minteau in legatura cu criza, ca vorba lu’ Hi-Q:” Totul va fi bine! mainile in aer cine striga cu mine!”.
Deci natia corporatistului de Pipera este una sublima. Intoliti la 4 ace de zici ca toti sunt cel putini directori economici, isi trag anost si trist gentutele cu oferte ale diverselor corporatii. Ba unu era cu un caietel in mana si repeta ceva, bag seama ca trebuia sa puna in scena o intalnire cu un client.
Plicitisindu-ma pe banca de asteptare, m-am ridicat sa privesc carosabilul dupa ploaie, si ce vad: Un drum asfaltat in paleontolitic cu 2 linii de tramvai dintre cele vechi si multa apa care acoperea intinsul gropilor din asfaltul batran si boem.
Asa s-au scurs 20 de minute din calatoria mea in Tinutul Autonom Pipera.
