Toamna. Must. Oameni.

Mi-e dor de orasele si satele romanesti care sarbatoreau vinul si mustul. Mi-e dor de cantecele voioase si petrecerile in care lumea se distra pentru ca era singura cale sa reziste in fata vicisitudinilor politice: mai o soparla, mai un vin, mai un cantec cantat cu suflet despre culesul viilor si toamna trecea mai usor.

Uneori imi mai reamintesc momentele in care ma intorceam cu ai mei de la culesul viilor. Era pe toamna. Orasul incepea sa-si arunce frunzele intr-un striptease molcom, acompaniat doar de fosnetul lor cand cad. Blocurile incinse la maxim de verile toride incepeau sa se transforme in blocurile de gheata care aveau sa fie iarna. Taranii proaspat mutati in Capitala se introceau pe tren de la cules, cu sticle de must si mucosi obositi si plangaciosi care vroiau sa doarma. Pe fata lor citeai multumirea unui lucru bine facut.

Acum ii vezi injurandu-se desi au masini scumpe si sunt bronzati in tari straine, atunci dupa un concediu la Mamaia si cu un harb de Dacie tot gasea loc sa si zambeasca.

Mi-aduc aminte ca avea maicamea un unchi care intotdeauna dupa culesul viei fugea de acasa de la nevasta-sa( de a 2 a) si venea s-o viziteze pe Bunicamea(sorasa). Curtea era saracacioasa cu un gard dintre noi si vecini de nuiele si scaunele vopsite cu o vopsea obosita cumparata dintr-o Cooperativa uitata de lume intr-un sat mut. Era placerea lui sa vina sa bea la sorasa o cana de vin,un vin nici vin nici must, exact licoarea magica intermediara care te inteapa la limba ca un must dar te patrunde matur pe interior ca un vin.

Bunicamea scotea o cana de vin pentru a-si omeni fratele. Vorbeau pret de o cana de vin, isi aminteau de parinti, de tinerete, mai barfeau care ce a mai facut prin satul de dupa padure pe care bunica l-a parasit pentru bunicu’ si dupa ce cana se termina si Unchiu’ baga pe sub mustati 2-3 bucatele de branza proaspat scoasa de la borcan ca sa dreaga urma de vin, el isi lua batrana bicicleta Tohani voiniciceste si pleaca urand celor din curte de sanatate si putere de munca. Si astfel lua drumu inapoi spre casa multumit ca a vazut-o pe sora mai mica si restu rudelor.

Vinul uneste si destrama. In ultima vreme vinul este cel care distruge relatii. Pe vremuri lumea bea in pci cat sa se imbujoreze un pic, acum lumea bea pana cade sub masa. Pe vremuri se bea in ziua de salariu si la ocazii speciale, acum nu putem sa muncim fara sa bem ceva. Suntem din ce in ce mai singuri preferand compania alcoolului decat socializarea la UN pahar de vin si restu paharelor de vorba.

Cand ne vedem la cules de viii ne aducem aminte ca fratele al 2 lea a luat cu 2 palme de pamant mai mult si punem mana pe par si se incinge o batuta zdravana, ne urmarim uracios si radem scarbos cu gandul doar la faptul ca trebuie sa-i dau la cap celui din fata mea pentru a pune mana pe mai mult pamant. Alta belea este impartirea vinului…am ajuns sa fim mult mai agasanti in ceea ce priveste partea pecuniara a problemei si mai putin interesati de realizarea unor punti intre oamenii care ar trebui sa ne fie dragi.

Vinul pe vremuri aduna, astazi vinul dezbina…