Traiesc un prezent, un prezent desprins dintr-o poveste de groaza care se refera la un trecut trist si la un viitor incert. Ma simt ca o casa de paianta goala cu stapanii dusi in mormant si viitori stapani in asteptare, ma intreb zi de zi si noapte de noapte daca copilul care si-a petrecut copilaria ma doboara la pamant si face alta casa semeata pe locul meu sau ma ingrijeste in dulcea amintire a vremurilor trecute?
Am sentimente de scarba mascate de sentimente de dragoste inabusita de sentimente de ura pentru toate cele cate se petrec. Zac inert intr-un corp, eu un suflet de artist uitat de o lume prea haina. N-am loc sa fac nimic si-mi dau seama ca daca lumea ar fi acceptat si un idiot ca Hitler ca artist lumea ar fi fost mai mica cu un Dictator.
Ma cutremur pentru ce pot sa fac atunci cand realitate imi joaca feste si-mi da ocazia sa mananc cu noduri pentru ca viata nu-mi poate oferi ceva mai bun. Stiu lume cu situatii mult mai bune ca ale mele care-si fut tineretile incercand sa dea vina pe parinti pentru ca nu le ofera totul, bietii de ei nu-si dau seama ca parintii le-au oferit chiar mai mult decat ar putea din punct de vedere material si ca singurul lucru pe care nu l-au oferit e doar dragostea de familie unita.
Am cunostinte care traiesc in prezentul lor sexual si uita sa-si regaseasca trecutul lor familial la care tanjesc fals:
“NU, nu esti facuta sa fi femeia de casa a unui barbat, esti intr-o cautare continua si teribilista de experiente care sa te defineasca ca pe un om social, ca pe un exponent metrosexual si metrosexuat care traieste pentru experienta lui sexuala si uita sa priveasca in interior spre omul femeie care a crescut. NU esti tu de vina,genetica nu iarta, nu uita si nu lasa treburi neterminate….ultimul cuvant il au genele de care iti este frica cel mai tare, alea pe care le renegi cu ura si pasiune”…femeie de lut cu chip de litera slavona nu esti din lumea generoasa a galaxiei mele.
