Stau si privesc in gol pe geamul apartamentului unde locuiesc. in departare se ridica cu mare fast Plaza Romania Mall, dincolo de ea e Cora un alt mare lacas de cult al shopingarilor. sunt trist pentru ca nu le inteleg bucuria de a cumpara.
Dacc toti isi doresc sa aiba bani pentru as cumpara nu-s ce chestie, pentru a manca X mancare la Y magazin, eu imi doresc sa am bani pentru a-mi oferi mie o idee de stabilitate, un sentiment de liniste. Nu balesc sa-mi cumpar haine de firma sau sa mananc pizza cu cine stie ce fructe exotice greu de pronuntat. As vrea ca lumea sa fie mai fericita si sa se gadeasca mult mai mult la ei. Sa lase la o parte viciile care le marcheaza viata, sa accepte mai usor trecerea timpului si frumusetea oricarei varste. dincolo de farduri, dincolo de tonele de alcool si basculantele de tigari suntem fiinte care ne supunem trecerii timpului si orice am face nu-l oprim in loc doar il uitam si uitandu-l nu mai stim cand sa ne oprim. e trist e trist ca alergam zi de zi ca niste furnici care au fost atacate, e trist ca traim pentru a cumpara si cumparam pentru a trai….ma aflu la limita visarii si a reveriei. Mall din fata ochilor dispare blocurile cad secerate ca de boala iar in urma prafului raman curti aranjate cu case batranesti, gradini de zarzavaturi, straturi de flori ingrijite, strazi udate si copii care alearga razand zgomotos…da chiar asa ce mult a trecut de cand n-am mai vazut un copil zambind ?
