Am inceput sa uit. Dorm din ce in ce mai putin si uit tot mai des. Uit cheile acasa. Uit portofelul pe masa si ajung la Metrou fara cartela.
Uitarea e un raspuns al stress-ului, uit pentru ca vreau sa uit. Uit pentru am nevoie de pauza.
E simplu sa-ti doresti foarte mult lucruri, dar e mai greu este sa le mentii. Sa le ai in forma legala asa cum prevede legea. Sunt pasi pe care trebuie sa-i parcurgi si sunt oameni de multumit. O caserita la administratie pe care trebuie s-o faci sa rada doar pentru ca geamul ei mic o transforma intr-un Dumnezeu al contribuabilului sau “un taran” din piata caruia nu-i place cum te uiti la rosiile lui aduse din import.
Uneori e bine sa uiti. Uitand iti reduci nivelul grijilor pentru moment trasferandu-le in viitor. Ai nevoie de o pauza pentru a reincarca bateriile de drum. De ce acum? Pentru ca daca n-ai face-o acum mai tarziu s-ar putea sa nu mai reusesti.
