Ultimele evenimente din familie m-au pus pe ganduri si mi-au ridicat la fileu intrebari la care nu stiu daca am un raspuns. Pot arunca un raspuns la intamplare insa nu stiu daca este cel corect.
Cand esti pregatit sa faci un urmator pas? Ma uit la fratemiu cat de bucuros e ca are un copil si nu inteleg. Imi doresc copii departe de mien gandul sa nu am, insa momentan mi se pare o responsabilitate de asumat mult prea mare.
Sa fie vorba de nematurizare? E posibil, poate n-am atins dispozitia necesara sa-mi doresc acest lucru.
Doar ca ma sperie, ma sperie gandul ca trebuie sa decid pentru soarta unui bot de carne, e adevarat ca e o joaca in doi aici, insa in ultima vreme am vazut atat de multe cazuri de parinti iresponsabili incat mi-e teama ca as putea ingrosa randurile lor si as rata soarta unui suflet.
E usor sa gandesti optimist si sa zici eu nu sunt ca ei plin de increde insa e si mai greu sa dovedesti asa ceva.
Apoi mi-e teama ca n-am sa pot oferi din timpul meu cat ar trebui copilului. E o treaba grea care cere timp probabil.
