La marginea pantei abrupte
La un han s-a oprit un strain
Era trist si avea hainele rupte ooo
Si pe masa o cana cu vin
Este unul dintre preferatele in caietele cantecelor de munte. Cred ca descrie cel mai bine lectia prieteniei pe care trebuie sa o inveti acolo sus. Sprijinul acordat cuiva la necaz reprezinta schimbul cel mai de pret atunci cand esti iesit din schema sistemului tau de valori pamantean. Aici te desprinzi de omul urban, rural si devi una cu natura, iubesti si-ti aduci aminte de cei dragi. Templul munte te redescopera ca om, ca suflet.
Versiunea de la Varf Carpatin mi s-a parut cea mai potrivita pentru colectia de cantece de munte. Rapa.
Cantecul asta mi s-a parut tot timpul si romantic si deprimant in aceeasi masura. Un cantec al nebuniei sortite sfarsitului, cand vezi doar in fata si ce iti e scris in frunte ti-e pus…
Imi aduc aminte ca melodia asta devanise ca un blestem pentru unii din cei care cantau la ghitara deoarece era ceruta foarte des (cam le 3-4 cantece era ceruta asta) si respectivii menestreli nu mai vroiau sa auda de “Cârpa”
.-= ₤utic´s last blog ..Diverse =-.
@iYli: oarecum este destinul celor cares-i gasesc linia definita prin salturi in viata pana la saltul final.
@€utic: Cam asa este…eu aveam niste amici care abia invatasera sa cante si repetau tot timpul Rapa si Mugur de fluier ca astea le stiau cel mai bine…si cand intrebau si ce mai cantam, evident ca trebuia sa urmeze o rapa sau un mugur:)))
.-= fanel´s last blog ..Contrapunct – Pat de flori #muzicademunte(19/365) =-.