Cineva imi zicea deunazi sa ma apuc de scris ca as avea talent. Poate sa vina si Papa de la Roma sa-mi zica eu tot n-am incredere, ma blochez prea des in fata foi albe si uit ce idei geniale am avut mai devreme.
Viata ma face sa-mi doresc tot mai mult liniste si pace, ultimele zile au fost atat de cacacioase si disperate incat am inceput sa merg pe strada si sa privesc lumea ca si cum as circula intr-un corp strain. Merg pe strada si gandesc la ale mele, urc in masina si in jurul meu se petrec drame sociale, se povestescvieti sociale, dar eu inchis cu 7 lacate sed in mine si ard mocnit conflictele interioare care au la baza focuri exterioare.
Din ce in ce mai mult simt dorinta sa ma apropii de Divinitate. Poate o sa radeti de mine si o sa ziceti ca mi-au pus astia linie rosie pe buletin dar vremea si vremile ma fac sa-mi doresc tot mai mult sa ezplorez latura mea religioasa in detrimentul eului meu masculinizat intr-o societate indracita de bani si bautura proasta. Tanjesc dupa liniste interioara si curatenie exteriooara, tanjesc dupa rumani rosii in obraji care stiu sa rada fara sa consume niscaiv pahare de posirca, de parinti care-si educa copiii sa le urmeze meseriile, de tamplari care sa-ti faca un scaun fara sa-si bage pula in el de cui sau fara sa ia arborele genealogic al mamei cuiului la injurat.
Dileme exitentiale care-mi macina drumul lung si anevoios de la munca-acasa si viceversa:
1. De ce lumea e disperata sa fie branduita pe toale?
2. De ce nu putem fi noi insine si dupa ce dam de bani?
3. De ce-l regasim pe Dzeu cand ajungem saraci sau cand n-avem?
4. Unde e punctul de echilibru al balantei rau-bine?
5. Cat mai avem de asteptat pana sa se intample ceva ?
6. A fost sau n-a fost….Iliescu vinovat de moarte? Si daca a fost de ce n-a fost condamnat?
