Acum mult timp cineva cunoscut mie a aflat ca i-a murit o ruda. Pe seara dupa ce a revenit de la priveghi mi-a zis o vorba care m-a lasat paf:”A murit fericit. Radea. A suflat de 3 ori cu sotia la capataiul lui si a murit”.
Sunt invatat cu mortii. De mic ai mei parinti m-au carat dupa ei la inmormantari ca sa ma obisnuiesc cu acest tip de despartire. Ba in multe cazuri am dus pe umar pe cel care murise desi imi era ruda apropiata si obiceiurile spun ca nu e bine. O intamplare comica am avut-o la bunicamea cand dupa ce i s-au citit cele de cuviinta si o duceam spre masina imi suna telefonul mobil… eu destept nevoie mare raspund cu o mana tinand cosciugu si cu una telefonu’. La telefon un coleg care ma intreaba ce mai fac. Eu raspund senin:”Uite o duc pe bunicamea la groapa”, ala a rams mut a banguit ceva de condoleante si a inchis. Peste 3 zile m-a sunat sa-si ceara scuze.
Dar in ziua aia era pentru prima oara cand am auzit aceasta sintagma:”A murit fericit!”. Acum doua zile stam in bucatarie la o vorba cu ai mei parinti si aud o vorba aruncata in vant de maicamea:” Cine se ingropa azi era suparat ca uite ce zi frumoasa!”…a doua zi aud ca a murit cineva cunoscut din satul maicamii. Ma nedumireste modul in care corpurile discuta ancestral intre ele fara ca noi sa ne dam seama, cum D-zeu sa arunci o vorba in vant la un colt de masa si a doua zi sa afli ca cineva tocmai pasise pe cealalta lume? Strasnic trebuie sa fie cel care a oranduit lumea cu toate cele ce vedem.
Avem o traditie a acestui crez al fericirii de dincolo de cruce si cosciug, avem si-un Cimitir Vesel la Sapanta.
03 Track 3 – Drumul lung spre Cimitirul Vesel, Epitaf
Asculta mai multe audio diverse
Auzisem ca daca e vreme frumoasa a murit fericit, iar daca ploua ii pare rau.
@iyli: Da, asa e vorba in popor.