Marian Pop este noul copil minune al blogosferei romanesti.
Reclama pe bloguri functioneaza si este vie, nu conteaza daca il injuri sau il pupi in cel mai ca la carte mod de a linge.
Dupa cum prevesteam intr-o discutie la Bobby pe blog, Marian Pop va fi adoptat ca unul “de al nostru”, desi a lovit in “simbolul blogosferei”( “Vali Copilul Minune”).
Tot in discutiile din postul respectiv cineva mi-a zis ca as comenta frumos pe la alte case dar ca la casa mea nu prea ma preocup de ea. Tin sa-i raspund cu aceasta ocazie ca inca nu am gasit un canal pe care sa ma indrept sunt intr-o faza incipenta de cautare si intelegere a unor fenomene care formeaza blogosfera ca o totalitate si decat sa incep sa scriu e scrie toata lumea doar ca sa fiu luat la kilogram in google prefer sa scriu ce simt in momentul respectiv, cum ar fi asa, asa sau asa.
Online-ul romanesc sufera si cand zic sufera ma gandesc la oarfe, figuri si alte basini pe care cei care formeaza online-ul incearca sa le dejecteze din ei, ei mari programatori si deontologi ce sunt. E greu sa fi bun in ziua de azi intr-un domeniu care se misca atat de fantastic si e si mai greu sa poti sa-ti infranezi romanismul ba pe-a matii ca eu sunt cel mai tare. Respect programatorii care stiu sa-si poarte cu demnitate multele clase peste media porceasca si care-si dau seama ca ceea ce fac trebuie sa predea mai departe generatiilor si generatiilor care vor veni, dar atentie numai celor care merita si care vor cu adevarat sa invete. Sa facem 2 scripturi si sa ne dam mari nu e greu, mai greu e sa intelegi la ce-ti folosesc ele si cum le poti pune la produs bani adevarati, nu banii doar pentru “Valoare”(Valoarea mea Valoarea mea nu o dau la nimenea).
Deci Marian cu aceasta ocazie iti zic Bine ai venit in blogosfera, se pare ca ai nimerit unde trebuie si joci dupa regulile clasice ale jocului pe internet:”Nu exista nici o regula jocul incepe si se termina cand vrem noi!”.
PS: Marian scuza-mi nesimtirea de a nu-ti fi dat link dar eu spre deosebire de deontologi in ale blogosferei chiar cred ca ceea ce ai facut nu a fost bine.
Ok, ma simt vizat de ceva din textul de mai sus. N-am vrut sa ma intind la vorba acolo, fiindca deja eram offtopic, si asta ma enerveaza cand mi se intampla (da’ tot mai imi scapa, ici-colo).
Asa cum am zis, eu am fost sincer: dau peste tine in fel de fel de locuri, si normal ca citind ce comentezi tu am devenit curios. Am intrat la tine in curte, am inceput sa citesc… am inceput sa casc.
E un caz de “split-personality”? Adica, esti o anume persoana ca fiind comentator, si alta persoana… ca scriitor?
Al dracu’ sa fiu… daca n-as putea face un blog BUN, doar culegand comentariile tale de peste tot, bagand un titlu si ceva linkuri (daca mai e cazul).
(Chiar am vrut sa scriu ceva pe tema “fanel”, chiar mi-am luat notite, fiindca e un fenomen neobisnuit: un comentator de vis, asa cum si-ar dori orice blogger care se respecta, si in acelasi timp, un blogger submediocru – cum dracu’ frate?).
Deci, ce-ti spune asta? Ca talent exista, gandire avem, originalitate cacalau, si tot asa.
Ce iti sugerez: fa ca si inainte – citeste, enerveaza-te, incepe si scrie comentariul… DAR!
NU DA CLIC! Nu trimite! Ia cu copipeist, mergi fuga la tine la bloaga, baga titlul, baga peist, si pana nu iti trece “spontaneitatea”, mai adaoga ce mai iti trece prin minte. Plus lincul de rigoare la ce te-a provocat, fireste. In loc sa apari ca si comentator, o sa apari ca tracbac, ori d-astea.
O sa ai posturi mai scurte… ei, si? Nu sunt sigur ca asta e un defect major… depinde de stil.
Krossfire scrie din ce in cemai extins (ma astept in curand sa vad ca are cate o nuvela in loc de post) dar el scrie din ce in ce mai rar, fiindca cercetarea subiectului si scrisul in sine ia timp.
Dragos Novac rareori trece de 2 propozitii per articol… si totusi e interesant, ca blog.
Am dat doua exemple extreme, fireste. Nimeni nu te opreste sa aberezi la 40,000 de cuvinte, cand si cand – daca ai tu o chestie care te racaie profund, politicienii locali, ca sa dau un exemplu… ori Raduleasca. :)
Dar cred ca e pacat sa risipesti reactia ta prin comentarii ici si colo, in loc s-o aduni intr-un singur loc.
Ar fi mai usor si pentru noi, zic.
Sa citim ce zice fanel.
Nu sa alergam dupa el prin blogosfera…
Salut blegoo,
merci ca ai binevoit sa comentezi la mine pe blog.
Intradevar sunt o mare lepra si am o lene pe mine de nu mai pot. Imi place sa comentez la altii pe bloguri si poate uneori o fac mai frumos decat mi-as stoarce 3 idei la mine pe blog.
Pe viitor as vrea sa remediez problema si sa scriu mai mult si mai frumos pe acest blog insa observ ca inca nu mi-am gasit un public care sa ma citeasca sau inca n-am gasit un drum pe care sa-l urmez.
Sunt urmarit de blestemul foi albe care in micimea ei ramane tot alba sau mai rau plina de idei fara cap si fara coada, fara o logica anume si un fir epic.
Problema e ca nu prea am timp dar sper ca in viitorul apropiat sa-mi fac tot mai mult timp liber si sa ma pot desfasura ca la carte in acest coltisor de lume virtuala.
Pai, eu am oferit solutii, sugestii. Si lincuri moka, evident. :)
Hai ca poti!
Chiar stiu faza cu coala alba… serios. :)